Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysien)
1. referitor la Dionysos (zeul vinului și al viței de vie, în mitologia greacă); sălbatic, irațional și indisciplinat; dionisiac.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (dionisian + -ism)
1. calitățile lui Dionysos; caracter dionisiac.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. dionysies)
1. (în Grecia antică) serbări în cinstea zeului Dionysos, care aveau loc toamna și primăvara; serbări dionisiace.