Dictionar

Rezultate secundare (Diplomatice):

Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


Ataşat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ataşa)

1. adj. alăturat, alipit.

2. apropiat, devotat.

3. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanţei diplomatice a unui stat.


Cancelar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.

2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.

3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).

4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.

5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.

6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.


Cancelarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cancelleria, rus. kanceliariia)

1. birou, secţie a unei instituţii admi-nistrative.

2. sală într-o şcoală, loc de adunare a cadrelor didactice.

3. serviciu în cadrul reprezentanţelor diplomatice şi consulare.


Comunicat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communiqué)

1. înştiinţare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.

2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operaţiile militare.


Conclusum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conclusum)

1. decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.).

2. notă rezumând dezbateri diplomatice.