OK
X
diplomaticesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (diplomatic + -esc)
1.
referitor
la
diplomație
sau
la
diplomați;
care
aparține
diplomației
sau
diplomaților;
diplomatic.
acreditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acredita)
1.
acțiunea
de
a
acredita.
2.
scrisori
de
~
=
documente
diplomatice
prin
care
se
confirmă
calitatea
unui
reprezentant
diplomatic.
atașat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ataşa)
1.
adj.
alăturat,
alipit.
2.
apropiat,
devotat.
3.
s.
m.
cel
mai
mic
în
rang
între
membrii
reprezentanței
diplomatice
a
unui
stat.
cancelar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. cancellarius)
1.
(în
evul
mediu)
șeful
cancelariei
și
al
arhivei
regale
sau
imperiale.
2.
înalt
demnitar,
prim-ministru
în
Germania
și,
odinioară,
în
Rusia
și
în
Austria.
3.
înalt
demnitar
al
unei
instituții
în
unele
țări
(Anglia,
Franța
etc.).
4.
lord
~
=
președintele
Camerei
Lorzilor
în
Anglia.
5.
șeful
cancelariei
unei
reprezentanțe
diplomatice
sau
consulare.
6.
șef
administrativ
al
unor
universități
din
S.U.A.
cancelarie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cancelleria, rus. kanceliariia)
1.
birou,
secție
a
unei
instituții
admi-nistrative.
2.
sală
într-o
școală,
loc
de
adunare
a
cadrelor
didactice.
3.
serviciu
în
cadrul
reprezentanțelor
diplomatice
și
consulare.
comunicat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. communiqué)
1.
înștiințare
oficială
difuzată
prin
presă,
radio
etc.
asupra
anumitor
tratative
diplomatice,
evenimente
etc.
2.
buletin
oficial
al
comandamentului
suprem
al
unei
armate
prin
care
publicul
este
informat
în
timp
de
război
cu
privire
la
operațiile
militare.
conclusum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. conclusum)
1.
decizie
a
anumitor
adunări
(diete
germanice
etc.).
2.
notă
rezumând
dezbateri
diplomatice.