Dictionar

Rezultate secundare (Diplomatici;):

Ambasadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambassade)

1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.

2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.

3. (fig.) solie, misiune.


Corp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.

2. trup fără cap; trunchi.

3. parte principală din ceva.

4. corp de legi = culegere de legi; corpus.

5. porțiune de materie bine determinată.

6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).

7. obiect material, lucru.

8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.

9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.

10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.

11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.

12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.

13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.

14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.

15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.

16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.

17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.

18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.


Imunitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)

1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.

2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.

3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.


Navicert

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. navicert)

1. permis de navigaţie pentru marfă acordat unei nave de comerţ dintr-o ţară neutră, de reprezentanţii diplomatici sau de consulul unui stat beligerant.


Rezidenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rézidentiel, it. residenziale)

1. de rezidenţă (I, 1).

2. rezervat rezidenţilor diplomatici.