diplomaticamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (it. diplomaticamente)

1. într-un mod diplomatic, ca diplomații.
2. pe cale diplomatică, prin mijloacele diplomației.
3. (prin analogie) cu finețe și pricepere.

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.

amiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înțelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.

consulat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consulat, lat. consulatus)

1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804.
3. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței.

de facto

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. de facto, de fapt).

1. formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară.

diplomație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplomatie)

1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcție de diplomat.
3. totalitatea diplomaților.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).

imunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immunité, lat. immunitas)

1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.