Rezultate secundare (Diplomatică.):
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. diplomaticamente)
1. într-un mod diplomatic, ca diplomații.
2. pe cale diplomatică, prin mijloacele diplomației.
3. (prin analogie) cu finețe și pricepere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambassade)
1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)
1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)
1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.
3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. de facto, de fapt).
1. formulă diplomatică pentru recunoaşterea unei anumite situaţii, care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)
1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.