Dictionar

Rezultate secundare (Diplomatică.):

Diplomaticamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. diplomaticamente)

1. într-un mod diplomatic, ca diplomații.

2. pe cale diplomatică, prin mijloacele diplomației.

3. (prin analogie) cu finețe și pricepere.


Ambasadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambassade)

1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.

2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.

3. (fig.) solie, misiune.


Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Consulat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)

1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).

2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.

3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.


De facto

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. de facto, de fapt).

1. formulă diplomatică pentru recunoaşterea unei anumite situaţii, care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară.


Diplomaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)

1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).

2. carieră, funcţie de diplomat.

3. totalitatea diplomaţilor.

4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).


Imunitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)

1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.

2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.

3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.