Dictionar

Rezultate secundare (Direcţia):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Aflux

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)

1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.

2. afluenţă (2).

3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.


Afotometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphotométrie)

1. indiferenţă a frunzelor faţă de direcţia luminii.


Afototropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia opusă luminii.


Alură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)

1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.

2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.

3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.

4. poziţia vântului faţă de o navă.

5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.


Ampenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare şi de comandă din planuri fixe şi mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.

2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.

3. aripa unei săgeţi.

4. dispozitiv al unei giruete care indică direcţia vântului.