Rezultate principale (Direcție.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. direction, lat. directio)
1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.
5. funcţie de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.
Rezultate secundare (Direcție.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codirection)
1. direcţie (a unei instituţii, întreprinderi etc.) exercitată de mai multe persoane cu acelaşi grad.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servodirection)
1. dispozitiv de manevră a direcţiei pe autovehicule, care micşorează efortul conducătorului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită.
2. tr. a doborî, a culca la pământ.
3. refl. a se năpusti (asupra).
4. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)
1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).
2. antimetabolă, antimetalepsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)
1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcţie verticală, verticalitate.
3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apotropisme)
1. curbare a plantelor contrară direcţiei factorului de excitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspecter)
1. (despre edificii) a fi orientat într-o anumită direcţie.