Rezultate principale (Direcție.):
Direcţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. direction, lat. directio)
1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.
5. funcţie de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.
Rezultate secundare (Direcție.):
Codirecţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codirection)
1. direcţie (a unei instituţii, întreprinderi etc.) exercitată de mai multe persoane cu acelaşi grad.
Servodirecţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servodirection)
1. dispozitiv de manevră a direcţiei pe autovehicule, care micşorează efortul conducătorului.
Abajur
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Abatere
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Advectiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. advektiv)
1. referitor la advecţie; prin advecţie (mișcare de aer cu direcție orizontală).
Anizotrop, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisotrope)
1. (fizică) care prezintă anizotropie; care are proprietăți diferite în funcție de direcție; eolotrop.
Antimetateză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)
1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).
2. antimetabolă, antimetalepsă.
Aplomb
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)
1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcţie verticală, verticalitate.
3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.