Dictionar

Rezultate secundare (Directe):

Directeţe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direct + -eţe)

1. calitatea de a fi direct, de a spune ceva fără ocolișuri; directitate.


Ampex

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ampex)

1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.


Areal 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. areale)

1. în afara realităţii; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic şi cel real.


Consumator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. consommateur)

1. persoană care face consumație într-un local public.

2. persoană care achiziționează produse pentru uz personal și nu pentru a le revinde.

3. cel care consumă, care folosește bunuri sau servicii pentru a produce ceva; aparat care consumă energie electrică.

4. (loc. nom.) ~ țintă = potențial client vizat de un mesaj comercial.

5. (loc. nom.) ~ final = consumator care folosește un bun sau serviciu pentru uzul său personal, în vederea satisfacerii directe a unei nevoi (nu este neapărat cel care achiziționează un bun sau un serviciu, ci cel care îl folosește).

6. (loc. nom.) ~ intermediar = consumator care folosește un bun sau un serviciu ca parte a unei activități de producție.

7. (antonim) producător.


Derivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.

2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.

3. deplasare a gheţurilor de la poli.

4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.

5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.

6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.

7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.


Directitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (direct + -itate)

1. însuşirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolişuri; directitudine, directeţe.


Directitudine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direct + -itudine)

1. însușirea de a spune lucrurile în mod direct, fără artificii sau ocolișuri; directitate, (rar) directețe.