Rezultate secundare (Directe):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direct + -eţe)
1. calitatea de a fi direct, de a spune ceva fără ocolișuri; directitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ampex)
1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. areale)
1. în afara realităţii; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic şi cel real.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. consommateur)
1. persoană care face consumație într-un local public.
2. persoană care achiziționează produse pentru uz personal și nu pentru a le revinde.
3. cel care consumă, care folosește bunuri sau servicii pentru a produce ceva; aparat care consumă energie electrică.
4. (loc. nom.) ~ țintă = potențial client vizat de un mesaj comercial.
5. (loc. nom.) ~ final = consumator care folosește un bun sau serviciu pentru uzul său personal, în vederea satisfacerii directe a unei nevoi (nu este neapărat cel care achiziționează un bun sau un serviciu, ci cel care îl folosește).
6. (loc. nom.) ~ intermediar = consumator care folosește un bun sau un serviciu ca parte a unei activități de producție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérive)
1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.
3. deplasare a gheţurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (direct + -itate)
1. însuşirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolişuri; directitudine, directeţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direct + -itudine)
1. însușirea de a spune lucrurile în mod direct, fără artificii sau ocolișuri; directitate, (rar) directețe.