Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. débandade)
1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émissif)
1. care are proprietatea de a emite (radiații, lumină etc.) în toate direcțiile; emiţător.
2. putere ~ă = putere de emisie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. énarthrose)
1. (anat.) articulație mobilă cu suprafețe sferice, una convexă și una concavă, care permit oaselor să aibă mișcări în toate direcțiile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éolotrope)
1. (despre corpuri) care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile; anizotrop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélictite)
1. denumire dată unor concreţiuni calcaroase în spirală care se formează pe pereţii peşterilor, ramificându-se în toate direcţiile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. irradier, lat. irradiare)
1. tr. a expune un corp acţiunii unei radiaţii.
2. (despre radiaţii) a cădea pe suprafaţa unui corp.
3. intr. a emite radiaţii de lumină, de căldură etc. în toate direcţiile.