Dictionar

Rezultate principale (Direcție.):

Direcţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. direction, lat. directio)

1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.

2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.

3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.

4. ~ de scenă = regie.

5. funcţie de director; biroul directorului.

6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.

7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.

8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.


Rezultate secundare (Direcție.):

Codirecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codirection)

1. direcţie (a unei instituţii, întreprinderi etc.) exercitată de mai multe persoane cu acelaşi grad.


Servodirecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servodirection)

1. dispozitiv de manevră a direcţiei pe autovehicule, care micşorează efortul conducătorului.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Advectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. advektiv)

1. referitor la advecţie; prin advecţie (mișcare de aer cu direcție orizontală).


Anizotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisotrope)

1. (fizică) care prezintă anizotropie; care are proprietăți diferite în funcție de direcție; eolotrop.

2. (antonim) izotrop.


Antimetateză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)

1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).

2. antimetabolă, antimetalepsă.


Aplomb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)

1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.

2. direcţie verticală, verticalitate.

3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.