Rezultate principale (Discredita,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discréditer)
1. tr., refl. a(-şi) pierde reputaţia, a (se) compromite.
Rezultate secundare (Discredita,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (discredita)
1. care poate discredita, compromite pe cineva.
2. care poate defăima, strica reputația cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. compromittere, fr. compromettre)
1. tr., refl. a face să(-şi) piardă buna reputaţie; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaveur)
2. în ~a (cuiva) = în dezavantajul (cuiva).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démonétiser)
1. tr. a retrage din circulaţie monede, mărci şi efecte poştale etc.
2. a devaloriza, a deprecia.
3. refl. a se devaloriza.
4. (fig.) a se discredita, a se banaliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénigrer, lat. denigrare)
1. a ponegri, a defăima, a discredita.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. fascista, fr. fasciste)
1. I. referitor la regimul politic instituit în Italia între 1922 și 1945 de către Mussolini, bazat pe dictatura unui singur partid și pe naționalism.
2. referitor la fascism, care aparține fascismului.
3. care folosește metodele fascismului; care își revendică ideologia din fascism.
4. II. partizan al fascismului și, prin extensiune, al unui regim dictatorial.
5. (prin ext.) calificativ polemic dat oricărei persoane, sau teoriilor lor, de adversarii lor pentru a-i demoniza, a-i discredita.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (discredita)
1. care poate discredita, compromite pe cineva.
2. care poate defăima, strica reputația cuiva.