Dictionar

Rezultate secundare (Discret,):

Discret, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discret, lat. discretus)

1. adj. care ştie păstreze un secret, o taină.

2. rezervat, reţinut (în purtări, în vorbe).

3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.

4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.

5. (fig.) greu, puţin perceptibil.

6. adv. fără atragă atenţia.


Discreţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discrétion, lat. discretio)

1. însuşirea de a fi discret.

2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.

3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).


Discreţionar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discrétionnaire)

1. arbitrar.

2. care are prin lege libertate de acţiune.

3. puteri ~e = puteri date unei autorităţi de a lua măsurile pe care le socoteşte necesare în anumite împrejurări şi în afara legii.


Discretoriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. discretorium, fr. discrétoire)

1. adunare de clerici, consiliul superiorului unei mănăstiri catolice.


Afișaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.

2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.

3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.


Bavard, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)

1. vorbăreţ, guraliv, limbut.

2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.


Curios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)

1. care manifestă curiozitate; indiscret.

2. care stârneşte curiozitate; ciudat, neobişnuit.


Curiozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curiosité, lat. curiositas)

1. dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit.

2. indiscreţie.

3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinţe; raritate, ciudăţenie.


Delicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.

2. slăbuţ, plăpând.

3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.

4. (despre culori) discret, pal, estompat.

5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.

6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.


Dictator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictateur, lat. dictator)

1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război.

2. conducător de stat cu puteri discreţionare.

3. (fig.) om cu purtări autoritare.