Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discrétion, lat. discretio)
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.
3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indiscrétion, lat. indiscretio)
1. destăinuire a unor secrete încredinţate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curiosité, lat. curiositas)
1. dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit.
2. indiscreţie.
3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinţe; raritate, ciudăţenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. modestia, fr. modestie)
1. moderație, reținere în aprecierea de sine.
2. discreție, simplitate, sfială.
3. falsă ~ = vanitate abia ascunsă; ~ afectată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ostentatoire)
1. care se face cu ostentație.
2. care acţionează ostentativ.
3. care este arătat cu insistență și fără discreție.
4. (antonime) furtiv, (înv.) subrepticiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réserve)
1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit.
2. (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori.
4. cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ.
5. cameră de spital unde se internează un singur bolnav.
6. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
7. (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție.
8. motiv de îndoială, obiecție.
9. fără ~ = fără reținere, în întregime.
10. (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență.