discriminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (discrimina)

1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente.
2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele.

apartheid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorității populației de culoare din Africa de Sud.

discrimina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.

discriminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.

rasial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. racial)

1. referitor la rasism; rasist.
2. discriminare ~ă = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente diferențiate, la persecuții.

segregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ségrégation)

1. segregare (3).
2. ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă.
3. porțiune neomogenă dintr- un aliaj, prin concentrarea impurităților.

segregaționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ségrégationnisme)

1. politică de segregație rasială.
2. doctrină care pledează pentru segregarea rasială.
3. (prin analogie) atitudine de discriminare.