atonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Aton + -ism)

1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinității.

disc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disque, lat. discus)

1. obiect plat cu contur circular.
2. obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși.
3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.
4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației.
5. ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
6. muzică înregistrată pe disc (2).
7. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
8. organ sau structură anatomică circulară, plată.
9. ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.
10. receptaculul sau partea terminală la compozee.

discobol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discobole, gr. diskobolos)

1. atlet care practică aruncarea discului.

embrioblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embryoblaste)

1. parte a discului germinat din care se dezvoltă embrionul.

flocul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. flocule, lat. flocculus)

1. fiecare dintre regiunile discului solar care apar pe fotografii sub formă de nori strălucitori.

istmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isthmique)

1. care aparține unui istm.
2. jocuri ~e = serbări la vechii greci care se organizau din doi în doi ani, în Istmul Corintic, cu întreceri de lupte, alergări, aruncarea discului și a suliței etc.