Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ariston)
1. vechi aparat muzical care, acţionat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe nişte discuri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cimbalo, fr. cymbale)
1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; chimval.
2. instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cinel.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cymbaliste)
1. (muzică) cântăreț la cimbal (instrument de percuție format dintr-un disc metalic ușor convex în mijloc sau două discuri identice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cinelli)
1. instrument muzical de percuţie din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cuproxyde)
1. (chimie) compus format din cupru și oxigen; oxid de cupru.
2. redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dame, it. dama)
3. femeie de moravuri uşoare, prostituată.
4. carte de joc pe care este desenată figura unei femei.
6. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de şah cu pioni sau discuri albe şi negre.
7. scobitură în copastia unei ambarcaţii, în care se sprijină manşonul ramei.