Rezultate principale (Discuta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discuter)
1. intr. a sta de vorbă; a conversa.
Rezultate secundare (Discuta):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discutable)
1. care se (mai) poate discuta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)
1. faptul de a fi discutabil, de a fi subiect de dezbatere.
2. caracter contestabil al unei probleme.
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (discuta + -tor)
1. persoană care discută (lung și inutil); ergotar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rediscuter)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apodictique, lat. apodicticus)
1. (despre judecăţi, raţionamente) care exprimă raporturi şi legături necesare între fenomene.
2. care nu permite opoziţie; indiscutabil.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)
1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attaquable)
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. boulé)
1. (ant.) sfatul celor patru sute al unei cetăţi greceşti, care discuta probleme privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea şedinţele adunării poporului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commenter, lat. commentari)
1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.).
2. (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.
3. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conférer, lat. conferre)
1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).
2. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni.