Dictionar

Rezultate principale (Discuta,):

Discuta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discuter)

1. intr. a sta de vorbă; a conversa.

2. tr. a analiza, a dezbate.


Rezultate secundare (Discuta,):

Discutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discutable)

1. care se (mai) poate discuta.

2. contestabil, îndoielnic.


Discutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)

1. faptul de a fi discutabil, de a fi subiect de dezbatere.

2. caracter contestabil al unei probleme.

3. caracter îndoielnic.


Discutător, -oare

Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (discuta + -tor)

1. persoană care discută (lung și inutil); ergotar.


Rediscuta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rediscuter)

1. a relua o discuţie.


Apodictic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apodictique, lat. apodicticus)

1. (despre judecăţi, raţionamente) care exprimă raporturi şi legături necesare între fenomene.

2. care nu permite opoziţie; indiscutabil.


Assize

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.


Atacabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.

2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.

3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.

4. care poate fi atacat în justiție.

5. (antonim) inatacabil.


Bule

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. boulé)

1. (ant.) sfatul celor patru sute al unei cetăţi greceşti, care discuta probleme privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea şedinţele adunării poporului.


Comenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commenter, lat. commentari)

1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.).

2. (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.

3. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.).


Conferi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conférer, lat. conferre)

1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).

2. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni.