Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. dialecticien)
2. cel care, gândind, vorbind sau scriind, aplică procedeele dialecticii.
3. cel care raționează cu artă și metodă.
4. (filosofia antică) persoană care folosește arta discuției în contradictoriu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. proponere, după fr. proposer)
1. tr. a supune discuţiei, aprobării, hotărârii.
2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcţie, o misiune.
3. a oferi, a da o sugestie etc.
4. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-şi) fixa un ţel.