discuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)

1. convorbire, schimb de păreri.
2. dezbatere contradictorie; dispută.
3. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. p fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur.

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

antama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entamer)

1. a începe, a deschide (o discuție, un proces etc.).

antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mișcare.
4. refl. a se înflăcăra.

ataca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
3. a distruge, a mina.
4. a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
6. intr. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca.

colocviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colloquium)

1. convorbire, discuție (științifică); simpozion.
2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc.