Dictionar

diseminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disemina)

1. acţiunea de a disemina.
2. împrăştiere naturală a seminţelor ajunse la maturitate; diseminaţie.
3. răspândire în organism a agenţilor unei boli.
4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ.
 

nediseminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ne- + diseminare)

1. nerăspândire; neproliferare.
 

acarpotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare.
 

balocoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballochore)

1. (plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare.
 

carunculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroncule, lat. caruncula)

1. formaţie anatomică mică, proeminentă; nodul.
2. excrescenţă cărnoasă pe tegumentul seminţei, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.
 

cineclub

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ciné-club)

1. asociație culturală non-profit care are ca scop studiul, diseminarea și conservarea culturii și artei cinematografice.
 

CORO-, -corie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. choro-, -chorie, cf. gr. khoros)

1. „regiune, spaţiu; răspândire, diseminare”.
 

dezinformaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.