diseminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissémination)

1. acțiunea de a disemina și rezultatul acestei acțiuni; împrăștiere, răspândire, diseminare.
2. (bot.) dispersia, împrăștierea naturală a semințelor de plante pe suprafața pământului sau a apei.
3. răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli.
4. (geol.) mod de repartizare a mineralelor în zăcământ.

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.

diseminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disemina)

1. acțiunea de a disemina.
2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație.
3. răspândire în organism a agenților unei boli.
4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ.

hidrospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrospore)

1. (bot.) spor diseminat prin intermediul apei.

scleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sclérose)

1. indurație a țesuturilor, în special a celui conjunctiv; sclerom.
2. ~ în plăci = boală prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate în sistemul nervos central, putând antrena tulburări neurologice diverse.
3. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evoluție, de adaptare, a ceea ce și-a pierdut orice suplețe.

seminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sémination)

1. (bot.) împrăștiere naturală sau artificială a semințelor; diseminație.

poricid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. poricide)

1. (despre capsule, antere etc.) care se deschide prin pori în momentul diseminației.