Rezultate principale (Disloca.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disloquer, lat. dislocare)
1. tr., refl. a (se) urni, a (se) mişca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg.
2. (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa.
3. (despre trupe) a (se) mişca, a (se) porni dintr-un anumit loc.
4. a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat şi determinant.
5. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acţiunea mişcărilor tectonice.
Rezultate secundare (Disloca.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. dislocale)
1. (despre un sistem de relaţii conjugale) care constă în schimbul de femei între două clanuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dislocation)
1. dislocare.
2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuţiei atomilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (disloca + -tor)
1. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affouillement)
1. dislocare şi spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundaţiei unei construcţii de pe fundul apelor curgătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)
1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieşitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kataclase)
1. zdrobirea şi deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii şi dislocărilor din scoarţa Pământului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déplacer)
1. tr., refl. a(-şi) schimba locul, a (se) mişca din loc.
2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca.
3. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déplacement)
1. deplasare.
2. greutate a volumului de apă dislocat de o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détraction, lat. detractio)
1. detractare.
2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acţiunea gheţarilor.