Dictionar

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 

detracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détraction, lat. detractio)

1. detractare.
2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor.
 

dislocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dislocation)

1. dislocare.
2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor.
 

-ECTOPIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ectopie, cf. gr. ektopos „în alt loc, deplasat”)

1. „deplasare, dislocare”.
 

exartroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exarthrose)

1. (med.) dislocarea unui os din articulația sa; luxație, luxațiune.
 

glaciodislocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glaciodislocation)

1. dislocare și deplasare a rocilor din poziția inițială datorită presiunii exercitate de masa unui ghețar în mișcare; glaciotectonică.