Rezultate principale (Disperare;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dispera)
1. faptul de a dispera; desperație.
2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.
3. (var.) desperare.
Rezultate secundare (Disperare;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désespérant)
1. care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant.
2. care aruncă în disperare; care dezolează, care descurajează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. désespéré)
1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.
4. (antonime) confient, încrezător, optimist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispera + -ant)
1. care provoacă disperare; care duce la desperare; dezesperant, deznădăjduitor.
2. (var.) desperant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crampona)
1. acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; cramponat.
2. agățare cu disperare de ceva sau cineva.
3. strădanie din toate puterile de a păstra ceva sau pe cineva.
4. (figurat) insistență pe lângă cineva pentru ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (crampona)
1. care s-a agățat cu disperare de ceva sau cineva.
2. care se străduiește din toate puterile să păstreze ceva sau pe cineva.
3. (figurat) care insistă pe lângă cineva pentru ceva.