Dictionar

Rezultate principale (Disperare;):

Disperare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dispera)

1. faptul de a dispera; desperație.

2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.

3. (var.) desperare.


Rezultate secundare (Disperare;):

Desperare/disperare

Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)

1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.

2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.


Dezesperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désespérant)

1. care te face desperi, care te împinge la desperare; desperant.

2. care aruncă în disperare; care dezolează, care descurajează.


Disperat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. désespéré)

1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.

2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.

3. (var.) desperat.

4. (antonime) confient, încrezător, optimist.


Disperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispera + -ant)

1. care provoacă disperare; care duce la desperare; dezesperant, deznădăjduitor.

2. (var.) desperant.


Cramponare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crampona)

1. acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; cramponat.

2. agățare cu disperare de ceva sau cineva.

3. strădanie din toate puterile de a păstra ceva sau pe cineva.

4. (figurat) insistență pe lângă cineva pentru ceva.


Cramponat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (crampona)

1. care s-a agățat cu disperare de ceva sau cineva.

2. care se străduiește din toate puterile păstreze ceva sau pe cineva.

3. (figurat) care insistă pe lângă cineva pentru ceva.