Dictionar

dispersa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disperser)

1. tr., refl. a (se) împrăștia, a (se) răspândi.
2. (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie.
3. tr. a împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile.
4. a dispune unitățile militare pe subunități în raioane la distanțe mari, pentru a reduce posibilitățile inamicului de a le nimici.
 

dispersant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dispersant)

1. adj. care provoacă dispersie.
2. s. n. agent dispersiv.
 

dispersare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. dispersa)

1. acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire.
 

atomizator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. atomizzatore)

1. tip special de pulverizator folosit pentru a dispersa un lichid sub formă de picături foarte mici; atomizor.
 

clastocarst

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clastocarste, rus. klastokarst)

1. complex de fenomene și forme de relief asemănătoare celor carstice, ce iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile care se găsesc dispersate în diverse roci.
 

debandadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. débandade)

1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.
 

defloculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deflocula)

1. operație constând în a dispersa elementele închegate printr-o acțiune fizică sau fizico-chimică.
 

degrupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrouper)

1. a dispersa, a repartiza diferit persoane sau lucruri grupate.
 

diaspora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. diaspora)

1. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene.
2. (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități.