Dictionar

Dispersie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispersion, lat. dispersio)

1. împrăştiere, răspândire.

2. împrăştiere a unei substanţe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.

3. răspândire a seminţelor, a plantelor.

4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentraţia unei mulţimi de valori în jurul unei valori medii.

5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeaşi armă şi cu aceleaşi elemente de tragere nu se confundă.

6. descompunere a luminii în radiaţiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.

7. (mat.) indicator numeric al împrăştierii valorilor unei variabile aleatorii faţă de valoarea medie.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Aerosol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérosol)

1. (pl.) dispersie de microparticule medicamentoase solide ori lichide într-un gaz sau în aer.


Alocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allochorie)

1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.

2. (antonim) autocorie.


Anemocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémochorie)

1. (botanică) mod de dispersie a semințelor sau a diasporilor de către vânt.


Antropocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropochorie)

1. (bot.) mod de răspândire a plantelor antropocore.

2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin intermediul omului.


Barocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.

2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.