Dictionar

Rezultate secundare (Disponibil.):

Disponibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziţia cuiva.

2. care nu este ocupat; liber.

3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.

4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziţia cuiva.


Disponibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.

2. lucru de care se poate dispune; rezervă.

3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.

4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.

5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.

6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.

7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.

8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.


Disponibiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (disponibil + -iza)

1. a face disponibil.

2. a concedia.


Autoorientare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + orientare)

1. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităţilor şi intereselor sale.


Comprima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comprimer, lat. comprimere)

1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).

2. tr. a micşora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.

3. (fig.) a împiedica se manifeste; a înăbuşi.

4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituţii etc.; a pune în cadrul disponibil.


Conformism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conformisme)

1. disponibilitatea de a se conforma.

2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri.

3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.


Cotitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quotité)

1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.

2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legale de moştenire.


Disponibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziţia cuiva.

2. care nu este ocupat; liber.

3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.

4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziţia cuiva.


Disponibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.

2. lucru de care se poate dispune; rezervă.

3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.

4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.

5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.

6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.

7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.

8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.