Rezultate secundare (Disponibil.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disponible, lat. disponibilis)
1. adj. de care se poate dispune, la dispoziţia cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziţia cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.
5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (disponibil + -iza)
1. a face disponibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + orientare)
1. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităţilor şi intereselor sale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comprimer, lat. comprimere)
1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).
2. tr. a micşora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.
3. (fig.) a împiedica să se manifeste; a înăbuşi.
4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituţii etc.; a pune în cadrul disponibil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conformisme)
1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quotité)
1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.
2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legale de moştenire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disponible, lat. disponibilis)
1. adj. de care se poate dispune, la dispoziţia cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziţia cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.
5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.