disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

indisponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indisponibilité)

1. faptul de a fi indisponibil.
2. stare a unui lucru, sau a unei persoane indisponibile.

conformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conformisme)

1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.

disponibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva.

reintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réintégration)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrare.
2. acțiunea de a reintegra pe cineva într-o funcție, loc de muncă etc.
3. (în special) repunerea unui funcționar într-un post după o perioadă de disponibilitate sau detașare.
4. recuperarea cetățeniei anterioare, de obicei folosind proceduri mai simple.
5. (med.) reluarea activității normale, în special la un subiect care a suferit de tulburări psihice.
6. (var.) reintegrațiune.