Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. apparitor, fr. appariteur)
1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consignation)
1. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziţia unei persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discrétion, lat. discretio)
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.
3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disponible, lat. disponibilis)
1. adj. de care se poate dispune, la dispoziţia cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziţia cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (documenta)
1. acţiunea de a (se) documenta.
2. ştiinţa înregistrării, clasării şi conservării cunoştinţelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ţine la dispoziţia celor interesaţi.