Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
Parte de vorbire: adj. invar., s.n.
Origine: (it. antifurto)
1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.
Parte de vorbire: adj. inv., s.n.
Origine: (după fr. anti-bruit)
1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.
2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopropulseur)
1. (dispozitiv) care asigură autopropulsia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glissant)
1. (tehn.; despre o piesă, un corp etc.) care alunecă (cu ajutorul unui dispozitiv).
3. (mat.) vector ~ = vector susţinut de o dreaptă care nu are decât libertatea de a aluneca de-a lungul acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. enregistreur)
1. (aparat, dispozitiv) care înregistrează.