OK
X
disforie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dysphorie)
1.
tulburare
a
dispoziției
caracterizată
prin
tristețe
profundă
și
nemulțumire
de
sine.
posomorâre
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (posomorî)
1.
faptul
de
a
(se)
posomorî;
posomoreală.
2.
modificare
a
dispoziției
cuiva,
devenind
încruntat,
întunecat,
trist
ca
urmare
a
unei
stări
sufletești
apăsătoare.
3.
stare,
aspect
fizionomic
al
unui
om
încruntat,
trist,
întunecat.
4.
stricare
a
vremii;
înnorare.
5.
(var.)
(înv.)
posomorire.
amețitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ameți + -itură)
1.
tulburare
a
echilibrului
stării
fizice
a
unei
persoane
(din
cauza
bolii,
a
indispoziției,
a
emoției);
amețeală.