Dictionar

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
 

aparitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. apparitor, fr. appariteur)

1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
 

consemnațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consignation)

1. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane.
 

discreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discrétion, lat. discretio)

1. însușirea de a fi discret.
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată.
3. (fam.) la ~ = din belșug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva).
 

disponibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva.
 

documentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (documenta)

1. acțiunea de a (se) documenta.
2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați.