Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)
1. concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman care promova ideea „cetăţeniei universale”.
2. concepţie care propagă indiferenţa faţă de patrie, neîncrederea în capacităţile creatoare ale propriului popor, dispreţul faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni, faţă de limba şi tradiţiile naţionale progresiste.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gymnosophiste)
1. filozof hindus, ascet şi mistic, care se caracteriza printr-o viaţă de o simplitate extremă şi prin dispreţul faţă de orice plăceri, faţă de durere şi de moarte.
2. ascet aparținând unei secte hinduse, ai cărei membri trăiau aproape goi și se dedicau contemplării și meditației.
3. (var.) ghimnozofist, gimnozof.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stigmatiser)
1. a aplica cu fierul roşu stigmatul (2).
2. a arunca asupra cuiva dispreţul public; a înfiera, a defăima, a dezonora.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.