Dictionar

 

binedispune

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (bine + dispune)

1. a face se simtă sau a se simți bine.
 

indispune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indisposer)

1. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra.
 

predispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prédisposer)

1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.
2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli.
 

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).
 
 

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
 

antotaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthotaxie)

1. (bot.) mod de dispunere a florilor pe tulpini și pe ramuri; modul de așe­zare a florilor pe axa inflorescenței.
 

apareiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.