dispune
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (după fr. disposer, lat. disponere)
Etimologie: (după fr. disposer, lat. disponere)
1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiție sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli.