Rezultate secundare (Dispunere.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. indispune)
1. acțiunea, faptul de a (se) indispune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziție.
3. stare a celui ușor bolnav, boală ușoară.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vb. predispune)
1. faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)
1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)
1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthotaxie)
1. mod de dispunere a florilor pe tulpini şi pe ramuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appareillage)
1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calligramme)
1. mod special de dispunere a versurilor, cu combinaţii de cuvinte, de litere, urmărind reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor într-o poezie.