Dictionar

Rezultate principale (Dispută.):

Disputa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disputer, lat. disputare)

1. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza.

2. intr. a susţine o dispută; a discuta în contradictoriu.

3. refl. (despre competiţii sportive) a avea loc, a se desfăşura.


Dispută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispute)

1. dezbatere, discuţie aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă.

2. competiţie (sportivă).


Rezultate secundare (Dispută.):

Disputabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disputable)

1. care poate fi disputat, contestat.

2. care poate da naștere la discuții contradictorii.

3. (var.) (înv.) desputabil.


Disputant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. disputans)

1. (persoană) care ia parte la o dispută.

2. (persoană) care iubește se certe, dezbată un subiect, o idee etc.


Disputare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (disputa)

1. acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută.

2. concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc.

3. contestare a unui drept sau a unei situații.

4. desfășurare a unei competiții sportive.

5. (var.) (înv.) desputare.


Disputație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. disputatio, -onis; fr. disputation)

1. discuție, dezbatere animată pe un subiect; dispută.

2. (ist. rel.) dezbatere publică pe un subiect de teologie între doi sau mai mulți adversari.

3. (var. înv.) desputație, desputațiune, disputanție, disputațiune.


Disputător, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (disputa + -tor)

1. (persoană) care susține o dispută.


Altercație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.


Contenţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contention, lat. contentio)

1. dezbatere

2. ceartă, dispută.

3. tensiune puternică a muşchilor, a nervilor sau a spiritului.

4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.

5. procedeu de stăpânire forţată a bolnavilor psihici agitaţi; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenţii chirurgicale.


Controversă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. controverse)

1. discuţie în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută.

2. (fam.) discuţie aprinsă.


Cupman

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cupman)

1. (sport) câştigător al unei cupe; (p. ext.) orice participant la o competiţie în care se dispută cupa.


Diadoh

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadoque, gr. diadokhos)

1. nume dat generalilor care îşi disputau moştenirea tronului lui Alexandru cel Mare.

2. moştenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1).


Diferend

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînţelegere, dezacord; dispută.