Dictionar

stins; dispărut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT extinctus
2. FR éteint
3. EN extinct
4. DE ausgestorben; ausgelöscht
5. RU вымерший
6. HU kialudt, kihunyt, halott; eltűnt, letűnt, kihalt, elpusztult
 

antropoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropoplastie)

1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.
 

arheoetnologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + etnologie)

1. disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; paleoetnologie.
 

arheolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. archéologue)

1. specialist în arheologie.
2. specialist în studiul civilizațiilor dispărute, cercetând vestigiile acestora.
 

circumflex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
 

dalmat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dalmate)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2.
2. adj. referitor la Dalmația; dalmatic.
3. (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația.
 

dront

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dronte)

1. porumbel uriaș, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oc. Indian și dispărut în urma distrugerii lui de către coloniști.