Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE ausgestorben; ausgelöscht
6. HU kialudt, kihunyt, halott; eltűnt, letűnt, kihalt, elpusztult
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropoplastie)
1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arheo- + etnologie)
1. disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; paleoetnologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archéologue)
2. specialist în studiul civilizațiilor dispărute, cercetând vestigiile acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)
1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmate)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmaţia, dalmaţian2.
2. adj. referitor la Dalmaţia; dalmatic.
3. (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmaţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dronte)
1. porumbel uriaş, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oc. Indian şi dispărut în urma distrugerii lui de către colonişti.