Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)
1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmate)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmaţia, dalmaţian2.
2. adj. referitor la Dalmaţia; dalmatic.
3. (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmaţia.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Moa)
1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă să zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. copte)
1. limbă dispărută care se vorbea în Egipt.
2. limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII.