distanța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. distancer)

1. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări.
2. refl. a întrece, a depăși.
3. a se depărta, a lăsa o urmă.
4. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare.

distanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distance, lat. distantia)

1. interval, spațiu între două puncte.
2. a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva.
3. interval de timp.
4. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane.

distanță; interspațiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT distantia; interspatium
2. FR espacement
3. EN distance; interspace
4. DE Distanz; Abstand
5. RU рaсстояние
6. HU távolság, táv; köztes távolság

echidistanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équidistance)

1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.
2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.
3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

aerofar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophare)

1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.

altitelemetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. altitélémètre)

1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.

ampatament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empattement)

1. distanța dintre axele osiilor externe ale unui vehicul.
2. soclu de zidărie.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

analatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anallatism)

1. proprietate optică a stadimetrului și a taheometrelor de a da direct prin citire distanța de la centrul aparatului foto la mira vizată.