Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célérimétrie)
1. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; tahimetrie, taheometrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. curvimètre)
1. instrument cartografic pentru măsurarea distanţelor curbe pe hărţile şi planurile topografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diastémométrie)
1. ansamblu de procedee şi metode pentru măsurarea indirectă a distanţelor cu ajutorul telemetrelor şi tahimetrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (distanţă + -ier)
2. aparat pentru măsurarea distanţelor dintre navele în formaţie.
3. piesă care menţine o anumită distanţă între două părţi ale unei maşini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ellipse, cf. gr. elleipsis - lipsă)
1. curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
2. omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînțeleg.
3. figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euthymètre)
1. miră stadimetrică pentru măsurarea indirectă a distanţelor.