Parte de vorbire: s.
Origine: (distila)
1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri.
2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. semi-distillation)
1. proces de descompunere termică a cărbunilor la temperaturi relativ scăzute (500° până la 600° C), producând semicocs, gaze și gudroane speciale; semicarbonizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alambic)
1. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracène)
1. hidrocarbură aromatică, substanţă cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzine)
1. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzophénone)
1. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanţă cristalizată, solubilă în alcool şi eter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzol)
1. amestec de benzen, toluen şi xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huilă.