Dictionar

distilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (distila)

1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri.
2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.
 

semidistilare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. semi-distillation)

1. proces de descompunere termică a cărbunilor la temperaturi relativ scăzute (500° până la 600° C), producând semicocs, gaze și gudroane speciale; semicarbonizare.
 

alambic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alambic)

1. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

antracen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.
 

benzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzine)

1. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză.
 

benzofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzophénone)

1. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanță cristalizată, solubilă în alcool și eter.
 

benzol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzol)

1. amestec de benzen, toluen și xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huilă.