Rezultate principale (Distonantă;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distona + -anţă)
1. faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează.
2. dezacord cu ansamblul sau cu restul; stare distonantă; lipsă de armonie.
3. (muz.) succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; intonație falsă; distonare.
Rezultate secundare (Distonantă;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distona + -anţă)
1. faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează.
2. dezacord cu ansamblul sau cu restul; stare distonantă; lipsă de armonie.
3. (muz.) succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; intonație falsă; distonare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. distona)
1. acțiunea de a distona și rezultatul ei.
2. abatere de la intonația justă.
3. distonanță.