Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discordant)
1. care distonează; nepotrivit; strident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. distonant)
1. care distonează; discordant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distona + -anţă)
1. faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează.
2. dezacord cu ansamblul sau cu restul; stare distonantă; lipsă de armonie.
3. (muz.) succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; intonație falsă; distonare.