Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eulogie, gr. eulogia)
1. pâine binecuvântată care se distribuia credincioşilor participanţi la adunările creştine din primele secole după Cristos.
Parte de vorbire: s.f., s. propriu
Origine: (lat. fortuna)
2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.
3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.