distribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiție.
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.

distribuție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT distributio
2. FR distribution; localisation; répartition
3. EN distribution; range
4. DE Distribution; Verbreitung; Verteilung
5. RU рaспределение; рaспрострaнение
6. HU elosztás, eloszlás, elosztódás, elterjedés

maldistribuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. maldistribution)

1. distribuție inegală, ineficientă sau nedreaptă a ceva (bogăție, resurse etcetera).

radiodistribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiodistribution)

1. distribuție publică prin linii de telecomunicații speciale a programelor de radiodifuziune; radioficație.

redistribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rédistribution)

1. redistribuire.
2. element al ciclului hidrologic constând în trecerea apei solului dintr-un strat al acestuia în altul.

arteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi.
2. magistrală de circulație.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție.

batimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathymétrie)

1. ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în ocean, mări, lacuri și râuri.
2. distribuție pe verticală a organismelor dintr-un anumit mediu.

biogeograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. biogéographe)

1. specialist în biogeografie, studiul distribuției geografice a speciilor vii.

climatografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. climatographie)

1. descriere a climatelor; studiu al distribuției și variațiilor climatice.

corologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chorologie)

1. studiu al distribuției în spațiu a obiectelor, a organismelor.
2. metodă de cercetare care studiază răspândirea elementelor unei culturi istorice într-o anumită zonă geografică.

dislocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dislocation)

1. dislocare.
2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor.