abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

barotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barotrope)

1. (despre distribuția presiunii și a densității) în care suprafețele atmosferice sunt izobare.

biodiversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biodiversité)

1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.

biogeocenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogéocénologie)

1. ramură a biologiei care studiază distribuția geografică a comunităților vegetale și animale.

biopotențor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (biopotenţ/ial/ + -or)

1. aparat care stimulează irigarea sangvină și distribuția hormonală, acționând benefic asupra sistemului nervos și asupra mușchilor organelor genitale.

canalizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canalisation)

1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate.
2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal.
3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte.